birou notarial
Un paradox – pentru unii- celebru al curselor unde, se stie, scopul e sa parcurgi o distanta in cel mai scurt timp posibil, este acela ca degeaba accelerezi foarte tare daca nu poti si…sa te opresti la fel de tare! Este un sentiment pe care l-am inteles in toata deplinatatea sa in 2004, la testele de Formula 1 pe care le-am efectuat in Franta. La vremea respectiva am ramas atat de impresionat de puterea de franare a monopostului, incat nu am acordat atentia cuvenita…acceleratiilor! 
Acest inceput de sezon m-a facut sa am o gramada de ganduri cu privire la franarile la bordul unui Mitsubishi mult mai greu decat Clio-ul R3 cu care eram obisnuit. Era clar ca urma sa fie una din problemele de adaptare: viteze mai mari, mase mai mari, distante de franare mai lungi!
Asa a si fost, inca de la inceput plangandu-ma de o lipsa de putere de franare si de o pedala cam moale si cam lunga. Echipa tehnica de la Colina mi-a explicat ca astea sunt diferente cunoscute fata de un R3, dar eu nu si nu, vroiam sa incercam ceva, sa imbunatatim ceva.
Asa ca, dupa episodul de la Cluj – care chiar daca nu are legatura directa cu senzatia pe care mi-o lasa monstrul la franare, a grabit decizia unei sesiuni complexe de teste, iata-ne pe Paraul Rece la teste de frana.
Urma sa comparam mai multe tipuri de placute, sa utilizam doua pompe de frana cu dimensiuni diferite ale pistonului, sa masuram temperaturi, sa inregistram senzatii, sa ascultam pareri.
Zis si facut, am pornit la drum cu 3 tipuri diferite de placute de frana, care urmau sa fie montate pe masina fara ca eu sa stiu detaliile de producator si/sau tip – pentru a nu-mi biasa parerile-, si am inceput sa franam in draci!
Pe etrieri au fost montate autocolante termometru, discurile au fost vopsite in 3 culori diferite care isi schimba nuanta in alb la anumite temperaturi – verde pt 430 grade, portocaliu pt 560 grade si rosu pt 610 grade – si a fost adus un pirometru cu laser pentru verificari precise a temperaturilor.
Am pornit cu primul set de placute. “Muscatura” sau bite-ul extraordinar de agresiv, foarte multe si usoare blocari de roti, aproape ca trebuia sa ma concentrez mai mult la franare decat la mersul pe trase. Am decis ca acest lucru poate crea disconfort. La coborare discurile fata aveau circa 580 grade iar etrierii 175! Temperaturi foarte mari, mai ales ca traseul era scurt (doar zona de ace de pe Paraul Rece, parcursa in sus si in jos).
Dupa o racire scrupuloasa a franelor, am revenit pentru ca baietii sa-mi schimbe placutele si sa curete discurile cu glass papier, pentru a indeparta orice urma de reziduu de la placutele precedente.
Dupa aceasta operatiune, a urmat al doilea set de placute. Diferenta flagranta! “Muscatura” net mai slaba, evident si lipsa a blocajului, pedala lunga si moale. Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca nu-mi plac aceste placute si ca aduc cel mai mult cu cele utilizate de mine pana la acest moment in cele 3 etape derulate. Culmea culmilor, la punctul de control al temperaturilor, franele fata erau LITERALMENTE in flacari!!!
Singura temperatura ce a putut fi citita a fost a etrierului spate: 175 grade!
Si, in fine, ajungem si la al treilea set. “Muscatura” foarte puternica, comparabila cu a primului set, insa fara blocajul acela absolut enervant. O usoara variatie in cursa pedalei si in consistenta ei si, in plus, cele mai zgomotoase placute pe care le-am avut vreodata! Insa acestea sunt cele care au castigat in ochii mei, in ciuda celor mai inalte temperaturi, care au dus la discuri INCANDESCENTE!
Numele lor, Carbone Lorraine. RC8 in fata si RC6 in spate. Cu aceasta combinatie o sa merg de acum incolo pe asfalt.
Din pacate afara se insera si eu trebuia sa plec spre Tg Mures, asa ca doar cu aceste placute am testat cealalta pompa de frana, cu un diametru diferit al pistonasului, ceea ce face ca apasarea sa fie mult mai dura si cursa mai scurta.
Una peste alta mi-a placut mult, asa ca am adoptat si aceasta modificare in vederea raliului Argesului.
Concluzia este clara: nu poti progresa intr-un sport atat de complex fara multi kilometri de teste!
Va invitam sa ne urmariti evolutia pe temutul Transfagarasan, next week, in 18 iunie!
Despre Edwin:
Totul a inceput prin 1975-76, can m-am indragostit de masina de curse a pilotului clujean Mihai Muresan. Am stiut de atunci ca voi fi pilot! Am sperat doar ca voi fi campion! Desi inginer de formatie, am ajuns sa fiu jurnalist auto din dragostea pentru masini si din dorinta de a ramane aproape de ele in anii in care sponsorii au lipsit. Aceasta meserie mi-a adus uriase satisfactii si mi-a permis ca impreuna cu pilotajul sportiv sa-mi cladesc o experienta consistenta in ceea ce priveste automobilele. Aceasta experienta vreau sa v-o ofer dumneavoastra, prin autovit.ro
Birou Notarial Bucuresti
Baloane
Un paradox – pentru unii- celebru al curselor unde, se stie, scopul e sa parcurgi o distanta in cel mai scurt timp posibil, este acela ca degeaba accelerezi foarte tare daca nu poti si…sa te opresti la fel de tare! Este un sentiment pe care l-am inteles in toata deplinatatea sa in 2004, la testele de Formula 1 pe care le-am efectuat in Franta. La vremea respectiva am ramas atat de impresionat de puterea de franare a monopostului, incat nu am acordat atentia cuvenita…acceleratiilor!
Acest inceput de sezon m-a facut sa am o gramada de ganduri cu privire la franarile la bordul unui Mitsubishi mult mai greu decat Clio-ul R3 cu care eram obisnuit. Era clar ca urma sa fie una din problemele de adaptare: viteze mai mari, mase mai mari, distante de franare mai lungi!
Asa a si fost, inca de la inceput plangandu-ma de o lipsa de putere de franare si de o pedala cam moale si cam lunga. Echipa tehnica de la Colina mi-a explicat ca astea sunt diferente cunoscute fata de un R3, dar eu nu si nu, vroiam sa incercam ceva, sa imbunatatim ceva.
Asa ca, dupa episodul de la Cluj – care chiar daca nu are legatura directa cu senzatia pe care mi-o lasa monstrul la franare, a grabit decizia unei sesiuni complexe de teste, iata-ne pe Paraul Rece la teste de frana.
Urma sa comparam mai multe tipuri de placute, sa utilizam doua pompe de frana cu dimensiuni diferite ale pistonului, sa masuram temperaturi, sa inregistram senzatii, sa ascultam pareri.
Zis si facut, am pornit la drum cu 3 tipuri diferite de placute de frana, care urmau sa fie montate pe masina fara ca eu sa stiu detaliile de producator si/sau tip – pentru a nu-mi biasa parerile-, si am inceput sa franam in draci!
Pe etrieri au fost montate autocolante termometru, discurile au fost vopsite in 3 culori diferite care isi schimba nuanta in alb la anumite temperaturi – verde pt 430 grade, portocaliu pt 560 grade si rosu pt 610 grade – si a fost adus un pirometru cu laser pentru verificari precise a temperaturilor.
Am pornit cu primul set de placute. “Muscatura” sau bite-ul extraordinar de agresiv, foarte multe si usoare blocari de roti, aproape ca trebuia sa ma concentrez mai mult la franare decat la mersul pe trase. Am decis ca acest lucru poate crea disconfort. La coborare discurile fata aveau circa 580 grade iar etrierii 175! Temperaturi foarte mari, mai ales ca traseul era scurt (doar zona de ace de pe Paraul Rece, parcursa in sus si in jos).
Dupa o racire scrupuloasa a franelor, am revenit pentru ca baietii sa-mi schimbe placutele si sa curete discurile cu glass papier, pentru a indeparta orice urma de reziduu de la placutele precedente.
Dupa aceasta operatiune, a urmat al doilea set de placute. Diferenta flagranta! “Muscatura” net mai slaba, evident si lipsa a blocajului, pedala lunga si moale. Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca nu-mi plac aceste placute si ca aduc cel mai mult cu cele utilizate de mine pana la acest moment in cele 3 etape derulate. Culmea culmilor, la punctul de control al temperaturilor, franele fata erau LITERALMENTE in flacari!!!
Singura temperatura ce a putut fi citita a fost a etrierului spate: 175 grade!
Si, in fine, ajungem si la al treilea set. “Muscatura” foarte puternica, comparabila cu a primului set, insa fara blocajul acela absolut enervant. O usoara variatie in cursa pedalei si in consistenta ei si, in plus, cele mai zgomotoase placute pe care le-am avut vreodata! Insa acestea sunt cele care au castigat in ochii mei, in ciuda celor mai inalte temperaturi, care au dus la discuri INCANDESCENTE!
Numele lor, Carbone Lorraine. RC8 in fata si RC6 in spate. Cu aceasta combinatie o sa merg de acum incolo pe asfalt.
Din pacate afara se insera si eu trebuia sa plec spre Tg Mures, asa ca doar cu aceste placute am testat cealalta pompa de frana, cu un diametru diferit al pistonasului, ceea ce face ca apasarea sa fie mult mai dura si cursa mai scurta.
Una peste alta mi-a placut mult, asa ca am adoptat si aceasta modificare in vederea raliului Argesului.
Concluzia este clara: nu poti progresa intr-un sport atat de complex fara multi kilometri de teste!
Va invitam sa ne urmariti evolutia pe temutul Transfagarasan, next week, in 18 iunie!
Despre Edwin:
Totul a inceput prin 1975-76, can m-am indragostit de masina de curse a pilotului clujean Mihai Muresan. Am stiut de atunci ca voi fi pilot! Am sperat doar ca voi fi campion! Desi inginer de formatie, am ajuns sa fiu jurnalist auto din dragostea pentru masini si din dorinta de a ramane aproape de ele in anii in care sponsorii au lipsit. Aceasta meserie mi-a adus uriase satisfactii si mi-a permis ca impreuna cu pilotajul sportiv sa-mi cladesc o experienta consistenta in ceea ce priveste automobilele. Aceasta experienta vreau sa v-o ofer dumneavoastra, prin autovit.ro
Baloane
Cost aparat dentar
Un paradox – pentru unii- celebru al curselor unde, se stie, scopul e sa parcurgi o distanta in cel mai scurt timp posibil, este acela ca degeaba accelerezi foarte tare daca nu poti si…sa te opresti la fel de tare! Este un sentiment pe care l-am inteles in toata deplinatatea sa in 2004, la testele de Formula 1 pe care le-am efectuat in Franta. La vremea respectiva am ramas atat de impresionat de puterea de franare a monopostului, incat nu am acordat atentia cuvenita…acceleratiilor!
Acest inceput de sezon m-a facut sa am o gramada de ganduri cu privire la franarile la bordul unui Mitsubishi mult mai greu decat Clio-ul R3 cu care eram obisnuit. Era clar ca urma sa fie una din problemele de adaptare: viteze mai mari, mase mai mari, distante de franare mai lungi!
Asa a si fost, inca de la inceput plangandu-ma de o lipsa de putere de franare si de o pedala cam moale si cam lunga. Echipa tehnica de la Colina mi-a explicat ca astea sunt diferente cunoscute fata de un R3, dar eu nu si nu, vroiam sa incercam ceva, sa imbunatatim ceva.
Asa ca, dupa episodul de la Cluj – care chiar daca nu are legatura directa cu senzatia pe care mi-o lasa monstrul la franare, a grabit decizia unei sesiuni complexe de teste, iata-ne pe Paraul Rece la teste de frana.
Urma sa comparam mai multe tipuri de placute, sa utilizam doua pompe de frana cu dimensiuni diferite ale pistonului, sa masuram temperaturi, sa inregistram senzatii, sa ascultam pareri.
Zis si facut, am pornit la drum cu 3 tipuri diferite de placute de frana, care urmau sa fie montate pe masina fara ca eu sa stiu detaliile de producator si/sau tip – pentru a nu-mi biasa parerile-, si am inceput sa franam in draci!
Pe etrieri au fost montate autocolante termometru, discurile au fost vopsite in 3 culori diferite care isi schimba nuanta in alb la anumite temperaturi – verde pt 430 grade, portocaliu pt 560 grade si rosu pt 610 grade – si a fost adus un pirometru cu laser pentru verificari precise a temperaturilor.
Am pornit cu primul set de placute. “Muscatura” sau bite-ul extraordinar de agresiv, foarte multe si usoare blocari de roti, aproape ca trebuia sa ma concentrez mai mult la franare decat la mersul pe trase. Am decis ca acest lucru poate crea disconfort. La coborare discurile fata aveau circa 580 grade iar etrierii 175! Temperaturi foarte mari, mai ales ca traseul era scurt (doar zona de ace de pe Paraul Rece, parcursa in sus si in jos).
Dupa o racire scrupuloasa a franelor, am revenit pentru ca baietii sa-mi schimbe placutele si sa curete discurile cu glass papier, pentru a indeparta orice urma de reziduu de la placutele precedente.
Dupa aceasta operatiune, a urmat al doilea set de placute. Diferenta flagranta! “Muscatura” net mai slaba, evident si lipsa a blocajului, pedala lunga si moale. Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca nu-mi plac aceste placute si ca aduc cel mai mult cu cele utilizate de mine pana la acest moment in cele 3 etape derulate. Culmea culmilor, la punctul de control al temperaturilor, franele fata erau LITERALMENTE in flacari!!!
Singura temperatura ce a putut fi citita a fost a etrierului spate: 175 grade!
Si, in fine, ajungem si la al treilea set. “Muscatura” foarte puternica, comparabila cu a primului set, insa fara blocajul acela absolut enervant. O usoara variatie in cursa pedalei si in consistenta ei si, in plus, cele mai zgomotoase placute pe care le-am avut vreodata! Insa acestea sunt cele care au castigat in ochii mei, in ciuda celor mai inalte temperaturi, care au dus la discuri INCANDESCENTE!
Numele lor, Carbone Lorraine. RC8 in fata si RC6 in spate. Cu aceasta combinatie o sa merg de acum incolo pe asfalt.
Din pacate afara se insera si eu trebuia sa plec spre Tg Mures, asa ca doar cu aceste placute am testat cealalta pompa de frana, cu un diametru diferit al pistonasului, ceea ce face ca apasarea sa fie mult mai dura si cursa mai scurta.
Una peste alta mi-a placut mult, asa ca am adoptat si aceasta modificare in vederea raliului Argesului.
Concluzia este clara: nu poti progresa intr-un sport atat de complex fara multi kilometri de teste!
Va invitam sa ne urmariti evolutia pe temutul Transfagarasan, next week, in 18 iunie!
Despre Edwin:
Totul a inceput prin 1975-76, can m-am indragostit de masina de curse a pilotului clujean Mihai Muresan. Am stiut de atunci ca voi fi pilot! Am sperat doar ca voi fi campion! Desi inginer de formatie, am ajuns sa fiu jurnalist auto din dragostea pentru masini si din dorinta de a ramane aproape de ele in anii in care sponsorii au lipsit. Aceasta meserie mi-a adus uriase satisfactii si mi-a permis ca impreuna cu pilotajul sportiv sa-mi cladesc o experienta consistenta in ceea ce priveste automobilele. Aceasta experienta vreau sa v-o ofer dumneavoastra, prin autovit.ro
Cost aparat dentar
Am introdus o nouă modalitate de plată pentru clienţii care doresc să publice un anunţ. Astfel, pe lângă plata prin SMS oricine doreşte să vândă o maşină sau orice produs legat de domeniul auto poate acum să plătească online cu cardul.
Tot ca urmare a cererilor primite de la voi vă reamintim cum puteţi să fiţi mai aproape de maşinile care vă pasionează. Iată cum puteţi folosi https://mail.allegro.pl/owa/redir.aspx?C=84510fa3b3704c1999b3aac683a1a5fe&URL=http%3a%2f%2fwww.autovit.ro direct din contul vostru de Facebook:
